Regulamentul 2201/2003 stabileste care sunt tribunalele competente sa se pronunte asupra divortului in cazul cuplurilor mixte sau/si al cuplurilor care isi au locuinta efectiva intr-un alt stat decat statul de origine.
Astfel, un prim criteriu foarte important in functie de care o instanta sau alta este competenta a judeca divortul, este criteriul privind „domiciliul”. Cand vorbim de domiciliu, insa, nu ne referim doar la cel care rezulta din documente, ci la locuinta in care sotii/sotul traiesc efectiv.
Prin urmare, divortul poate fi introdus doar la instanta din tara unde:
sotii isi au domiciliul obisnuit;
sotul parat isi are domiciliul obisnuit;
daca sotii nu mai locuiesc in acelasi stat membru, in statul unde si-au avut ultimul domiciliu comun obisnuit, cu conditia ca unul din ei sa mai locuiasca acolo;
in caz de cerere de divort comuna, in statul in care locuieste unul din soti;
in statul in care isi are domiciliul obisnuit reclamantul, cu conditia sa fi locuit acolo cel putin 1 an inainte de introducerea cererii de divort;
in statul al carui cetatean este reclamantul, cu conditia sa fi locui acolo cel putin 6 luni inainte de introducerea cererii de divort.
Un al doilea criteriu important, in situatia in care sotii nu se gasesc in niciunul din cazurile prezentate mai sus, este “cetatenia”. Divortul poate fi introdus la instanta din tara de cetatenie a celor doi soti, doar in cazul in care acestia au cetatenie comuna.
http://www.avocat-roma.it/avocat-roma-blog/2010/03/divortul-in-spatiul-comunitar-lege-aplicabila-si-jurisdictie/
