Autor Subiect: catelus in familie?  (Citit de 780 ori)

m.daniela

  • Prospatura
  • *
  • Mesaje postate: 13
catelus in familie?
« : Octombrie 12, 2011, 02:06:22 pm »
Ciao,sunt Daniela si va salut pe toti!
Va rog, am nevoie de parerile voastre pro si contra pentru adoptarea unei cateluse. Fetita noastra isi  doreste de mult timp un catelus dar n-am fost noi pregatiti pentru asa un pas.Cred ca trebuie responsabilitate multa cand se ia asa o decizie.Ne-am gandit ca unul de talie medie-mica ar putea suferi mai putin intr-un apartament - n-ar trebui sa stea singur mai mult de o ora doua-trei zile pe saptamana.Voi ce ziceti,din experienta voastra? Multumesc mult!

Madalina_Reloaded

  • Veteran
  • *****
  • Mesaje postate: 20140
  • Frumuseţea stă în ochii celui care priveşte.
Re: catelus in familie?
« Răspuns #1 : Octombrie 12, 2011, 04:36:48 pm »
Buna, Daniela, si bine ai venit.

iti raspund eu, am catel de 14 ani, pe care il iubim enorm, e un membru al familiei, insa... e o responabilitate mare. Nu-ti vorbesc de costuri, desi sint enorme: mincare, vaccin etc.
Trebuie sa stii ca nu toti ciinii ramin cuminti acasa singuri. Ei nu au notiunea timpului, daca pleci sa duci gunoiul sau lipsesti 8 ore, pentru ei e mereu o eternitate.
A noastra ne punea casa cu fundu-n sus si dispera vecinii cu urletele, de cite ori o lasam singura. A tocat ce-a gasit prin casa (inclusiv o diploma de-a mea pe care nu stiu cum a scos-o dintr-un dulapior si a facut-o ferfenita, impreuna cu un floppy disk pe care l-a ras ca pe parmezan). Trintea tot ce gasea... telefon, telecomanda... ne-a "potat" planta de apartament, a trintit pe jos suportul cu rufele intinse... DE faptul ca urla nu am crezut, decit cind am lasat un reportofon aprins. avea citeva luni, dar urla precum lupii.
De atunci am inceput sa ne organizam sa n-o mai lasam niciodata singura. Bineinteles, simbetele faceam cu schimbul: cind plecau copiii, noi ramineam cu Baby si viceversa.
Apoi sint vacantele: esti conditionat de ciine. Nu te primesc peste tot cu animale, chiar de-ar fi si mici. si daca te primesc in hotel, trebuie sa-l inchizi in camera, pentru ca la restaurant n-ai voie, pe plaja n-ai voie (sint putine care ii primesc)... Am facut revelioane cu catelul in camera si careva care se ducea din cind in cind s-o linisteasca sau daca ramineam in oras, catelul statea in masina si noi cu rindul cu el...

Acum e surda, ramine singura si noi chiar ne dorim sa mai deranjeze vecinii care acum sint plini de copii sau nepoti fara nici un fel de respect pentru ceilalti...dar e surda si nu se mai agita, nici nu-si da seama ca ramine singura, citeodata.

Apoi e chestiunea curateniei. Cind e mic, isi face nevoile pe unde apuca, uneori nu-l poti duce afara ca sint nameti sau ploaie, iar ciinii de apartament sint mai sensibili decit cei "salbatici", deci trebuie sa-i dai posibilitatea sa-si faca nevoile undeva..si tu speli... doar daca nu ai si o curticica, dar si pe aia va trebui s-o cureti.

In ultimul rind, dar ar fi primul, nu cumpara copilului catel. Nu e o jucarie si va fi responsabilitatea VOASTRA. Trebuie dus afara mereu, trebuie spalat, despaduchiat, hranit, curat. Copiii il trateaza ca pe un obiect cu care sa se joace, uneori chiar in mod violent (a noastra se ascundea in cel mai intunecat colt al casei de fiecare data cind ne venea vreun copil mai mic in vizita, pentru ca-l "tortura" continuu).

Eu azi nu mi-as mai lua ciine, dar imi doresc din tot sufletul ca Baby a noastra sa traiasca cit mai mult posibil, pentru ca e sufletul nostru, e bucuria noastra. Dar are 14 ani si ne gindim cu groaza la ce va urma. Si nu e un lucru de nimic.

Madalina_Reloaded

  • Veteran
  • *****
  • Mesaje postate: 20140
  • Frumuseţea stă în ochii celui care priveşte.
Re: catelus in familie?
« Răspuns #2 : Octombrie 12, 2011, 04:42:02 pm »
am uitat sa-ti zic ca am incercat o data (si ultima oara) s-o ducem intr-un "pension" pentru ciini. in afara de faptul ca aveau niste celule de ciment in curte, deci un ciine de "divan" a trecut la o podea de ciment, era impreuna cu alti ciini cu care nu stiu cita prietenie a facut, dar am adus-o acasa cu un miros de... stina care nu i-a disparut multi ani, latra la orice zgomot cit de mic, ne latra inclusiv pe noi, daca ne auzea vorbind si nu ne vedea (ceea ce inainte nu se intimpla), nu stiu cit a mincat (pentru ca nu toti ciinii maninca aceleasi lucruri, a noastra carnea de ciini a incercat-o de citeva ori in viata apoi am aruncat cutiile doar incepute.... crocantinii nici nu-i vede, deci alta problema), iar eu sunam in fiecare zi la pension ca sa intreb ce face, daca plinge, daca maninca...nici cu fii-mea nu facusem asa.

ginditi-va bine.

Oricum, repet: un ciine e o bucurie pentru toata familia, dar in primul rind e o mare responsabilitate.

pippus

  • Admin
  • Veteran
  • *****
  • Mesaje postate: 6710
Re: catelus in familie?
« Răspuns #3 : Octombrie 12, 2011, 04:51:56 pm »
ai speriat-o de tot  ;D ;D ;D

Madalina_Reloaded

  • Veteran
  • *****
  • Mesaje postate: 20140
  • Frumuseţea stă în ochii celui care priveşte.
Re: catelus in familie?
« Răspuns #4 : Octombrie 12, 2011, 06:45:35 pm »
asa e, pare o tragedie greaca, insa e totul adevarat...

noi nu ne vom mai lua ciine, dar e vorba si de afectiunea pe care o avem pentru Baby, cum zice fii-mea "Baby è insostituibile"...

m.daniela

  • Prospatura
  • *
  • Mesaje postate: 13
Re: catelus in familie?
« Răspuns #5 : Octombrie 12, 2011, 11:13:05 pm »
Multumesc tare mult Madalina.
Noi avem,de fapt ,un iepuras(a) pitic(a) pe care am luat-o acum patru ani intr-o perioada dificila a lui fiica-mea.Vroia si atunci un caine dar am stiut ca e o mare responsabilitate.Repet,nu eram pregatiti.Tare dulce,un pufulet.Dar atat.Acum fiica-mea are 13 ani.Hihihii,o fi dorinta mea de a mai rasfata si ingriji ceva mic?Si cum un copil nu...Cert e ca ma opresc la mai toti cateii mari sau mici . :(

MarinRoma

  • Mititel
  • **
  • Mesaje postate: 63
Re: catelus in familie?
« Răspuns #6 : Octombrie 12, 2011, 11:54:19 pm »
          m.daniela eu am avut un catelus de talie mica, dar nu pentru fiul sau fica mea, l-am primit eu cadou de la unchiul meu tinand cont ca stia ca imi plac foarte foarte mult animalele, iar acum am o pisica. Locuiesc impreuna cu logodnica mea si aman2 stam la Roma de putin timp, dar in acest timp mi-am adus si pisica aici pentru ca nu putem niciunul din noi sa stam fara ea, iar timpul pe care o lasam acasa nu face nici o prostie, la fel nici catelul care l-am avut....nu facea nici o prostie, doar in situatia in care vroia afara sa isi faca nevoile si nu era nimeni acasa sa il scoata, asta da, este o problema foarte mare......mie nu mi-a ros nimic prin casa sau sa imi darame ceva, doar latra si zgaria usa de la intrare ca si atunci cand eram noi acasa de altfel, sa ne dea de inteles ca vrea afara sa isi faca nevoile. Eu iubesc foarte mult animalele, si daca ar fi dupa mine si as avea timp mi-as lua toate animalele domestice posibile sa le tin in casa, sau daca as fi avut o casa pe undeva ! Parerea mea pentru tine este sa iti faci copilul fericit, ca la urma urmei asta conteaza cel mai mult, iar daca fata ta ar fi fericita daca i-ai lua un catelus, cred ca ar fi bine sa ii cumperi si vedeti voi apoi cine si cum v-a avea grija de el\ea ! Nu stiu cum sa iti spun, dar am impresia ca va veti atasa voi ca parinti mai mult de el\ea decat fica voastra ! Eu nu am copii inca, dar cred ca daca as avea si ar fi cuminte si ar merge la scoala, ar invata si ar avea un comportament de om binecrescut in societate......Eu i-as lua orice si-ar dori el cu riscul de a fi nevoit sa ma lipsesc eu de la viciile mele de barbat ...... si sunt multe :))

P.S. : Si inca ceva......Orice animal se comporta cum este invatat de mic, daca esti langa el si il inveti cu o palmuta la fund sau prin orice alte mijloace ca nu trebuie sa faca prostii in casa, ca nu are voie pe masa, ca nu are voie sa isi faca nevoile decat in spatiul destinat pentru asa ceva, fi sigura ca din ce creste o sa execute incet tot ceea ce il pui sa faca, si se v-a obisnui sa faca singurel.
Ca o paranteza vreau sa precizez ca pisica mea face si la olita daca nu isi gaseste cutia cu nisip.

Succes oricum in alegerea care o vei face!

Madalina_Reloaded

  • Veteran
  • *****
  • Mesaje postate: 20140
  • Frumuseţea stă în ochii celui care priveşte.
Re: catelus in familie?
« Răspuns #7 : Octombrie 13, 2011, 12:08:36 am »
      P.S. : Si inca ceva......Orice animal se comporta cum este invatat de mic, daca esti langa el si il inveti cu o palmuta la fund sau prin orice alte mijloace ca nu trebuie sa faca prostii in casa, ca nu are voie pe masa, ca nu are voie sa isi faca nevoile decat in spatiul destinat pentru asa ceva, fi sigura ca din ce creste o sa execute incet tot ceea ce il pui sa faca, si se v-a obisnui sa faca singurel.
Ca o paranteza vreau sa precizez ca pisica mea face si la olita daca nu isi gaseste cutia cu nisip.
nu e cum zici tu. e adevarat ca-l poti DRESA sa faca pipi la olita (dar cind e mic o face pe unde apuca, ca si noi avem nevoie sa crestem ca sa folosim olita cind avem nevoie), dar faptul ca distruge sau urla cind ramine singur nu tine de dresaj, ci de rasa.
Baby cind e cu cineva in casa chiar uiti ca exista, la fel in masina (de multe ori am frinat sa vad daca o mai aveam in spate), nu trebuie s-o bagi in seama sau s-o tii in poala....
dar pe cit e de cuminte cind e cu cineva, pe atita, cind ramine singura, innebuneste. si asta ni s-a spus de cind era mica.
nu sint bestii fara sensibilitate...
sa-ti mai dau un exemplu: de fiecare data cind plecam in Romania, ea nu maninca nimic pe drum, de multe ori incepe sa manince doar pe drumul de intoarcere. Ne oprim la autogrill si-i dam sa manince, trebuie sa stam toti in jurul ei, sa ne vada, parca ii e frica sa n-o abandonam.... daca vreunul se indeparteaza de ea, ii urmareste picioarele pe sub masini, pina cind se intoarce...dar tot nu maninca.
Cind ajungem acasa (acolo) nu se simte deloc acasa, face greva foamei... uneori incepe sa manince cind sintem pe drum spre casa (aici) sau doar cind pune labutele in casa ei. eu il mai cert pe al meu ca glumeste cu ea "vezi ca te abandonez pe autostrada", ca parca ea chiar intelege si a luat frica.
Si te asigur ca o iubim enorm, dar nu e deloc rasfatata.
« Ultima Modificare: Octombrie 13, 2011, 12:17:27 am de Madalina_Reloaded »

Madalina_Reloaded

  • Veteran
  • *****
  • Mesaje postate: 20140
  • Frumuseţea stă în ochii celui care priveşte.
Re: catelus in familie?
« Răspuns #8 : Octombrie 13, 2011, 12:16:49 am »
Multumesc tare mult Madalina.
Noi avem,de fapt ,un iepuras(a) pitic(a) pe care am luat-o acum patru ani intr-o perioada dificila a lui fiica-mea.Vroia si atunci un caine dar am stiut ca e o mare responsabilitate.Repet,nu eram pregatiti.Tare dulce,un pufulet.Dar atat.Acum fiica-mea are 13 ani.Hihihii,o fi dorinta mea de a mai rasfata si ingriji ceva mic?Si cum un copil nu...Cert e ca ma opresc la mai toti cateii mari sau mici . :(
la 13 ani e destul de mare ca s-o responsabilizezi, dar oricum greul ramine tot pe voi. la 6 dimineata e al meu sot care o duce afara, nu fii-mea, eu nici atit.

sa fie clar, nu e un dezastru sa ai ciine in casa, eu v-am spus doar partile neplacute. chiar si daca-l dresezi la scoala de dresaj, tot nu-l poti lua pe plaja, la restaurant, in avion etc. tot iti conditioneaza viata ;)
iepurasul (ca si pisica) nu are nevoie de atita atentie cit are un catel.

daca iti doresti ceva mic.... ehm..... sa-ti zic, sa nu-ti zic....  8)

MarinRoma

  • Mititel
  • **
  • Mesaje postate: 63
Re: catelus in familie?
« Răspuns #9 : Octombrie 13, 2011, 12:25:38 am »
Eu am avut un pechinez, nu stiu exact daca asa se scrie.........Era mascul, si stiti toti cum este cand ii se face se duce, iar eu nu vroiam sa il castam sub nici o forma....Sunt impotriva acestui lucru si pot da si argumente daca e nevoie ! Il invatasem si ca atunci cand ieseam cu el afara , il lasam fara zgarda, chiar si in perioada cand era in cateleala, eu stateam pe o banca, fumam o tigare, el isi facea treburile si venea singur la usa blocului sa intram in casa, tin sa precizez ca nu l-am dus la nici o scoala de dresaj, nu nimic, putina bataita nu chiar de mic, de pe la 6-8 lunii si uite asa a invatat tot......chiar daca IL IUBEAM FOARTE FOARTE MULT ! si acuma am lacrimi in ochii cand imi aduc aminte de el si cand va povestesc aceste lucruri, am pielea de gaina pe mine si mor de necaz ca mii l-au otravit :( . Dar eu incerc sa subliniez ca se poate.....voita si sa simta ca este iubit, dar nu prea iubit ca apoi ii se urca la cap, ca si unui om care ii dai prea multa atentie, incepe sa ti se urce in cap !

Decizia oricum va apartine daniela, tie si familiei tale, adica tie si sotului binenteles, ca daca ar fi sa o intrebi pe fetita, ea ar fi ceva de genu ' WOW DA MAMI CAND IL LUAM?'

Madalina_Reloaded

  • Veteran
  • *****
  • Mesaje postate: 20140
  • Frumuseţea stă în ochii celui care priveşte.
Re: catelus in familie?
« Răspuns #10 : Octombrie 13, 2011, 01:52:39 am »
"dresajul" era un fel de-a spune. ciinii invata in 2 zile ceea ce copiii nu (vor sa) invete nici in 5 luni, am zis-o de cind am luat-o pe Baby. dar una e sa il inveti sa nu treaca strada, alta e sa-i intri in capsorul lui sa vezi ce i se pare cind ramine singur de urla precum lupii, cind e un catelus de 40 de zile...
ti-am spus, ni s-a explicat ca asa ii e rasa...

ps. nici eu n-am castrat-o, odata s-a si indragostit de unul, intra in fibrilatie cind il vedea de pe balcon, el in loc sa-si faca nevoile, venea sub balcon si dadea din coada sau ajungea pina la scara blocului si o astepta la poarta. intr-o zi am trimis-o afara (insotita) si cind l-a intilnit, au dansat in 2 labe impreuna pina la iarba..ziceai ca valsau. erau atit de frumosi, pacat ca n-aveam cu ce sa-i filmez...
dar el i s-a tot invirtit in jur si cind a vrut sa o... puna jos, atita s-a infuriat pe el ca n-a mai vrut sa-l vada...si acum il "snobeaza" cind il vede, desi au trecut ceva anisori...
si acum, orice catel mascul ii da tircoale pe unde nu trebuie nu e interesant pentru ea. a devenit cam frigida ;D ;D ;D ;D

m.daniela

  • Prospatura
  • *
  • Mesaje postate: 13
Re: catelus in familie?
« Răspuns #11 : Octombrie 13, 2011, 10:44:10 am »
ce zile framantate...uffaaa.
Mada,daca zici ca depinde si de rase ne-am gandit si la varianta sa mergem sambata la un canile aproape de noi si sa-i intrebam.Apropo,ar putea fi probleme in plus daca-l luam dintr-un canile,depinde de ce a trait pana atunci,nu?Noua ne-ar place un beagle,am si gasit pe situl lor o catelusa de un an.Si volpino ni se pare fain...pana la urma si un "bastardino"...
Asa-i ca omu' isi cauta probleme cand i se pare ca n-are destule? :-\

horatiu

  • Global Moderator
  • Bazat
  • *****
  • Mesaje postate: 195
Re: catelus in familie?
« Răspuns #12 : Octombrie 13, 2011, 11:32:53 am »

daca iti doresti ceva mic.... ehm..... sa-ti zic, sa nu-ti zic....  8)

   ......spara..... :D

  h.i.m.

pippus

  • Admin
  • Veteran
  • *****
  • Mesaje postate: 6710
Re: catelus in familie?
« Răspuns #13 : Octombrie 13, 2011, 11:39:13 am »


nu latra, complet autonom, mananca orice

in certi paesi pure piatto nazionale...  ;D ;D ;D

Madalina_Reloaded

  • Veteran
  • *****
  • Mesaje postate: 20140
  • Frumuseţea stă în ochii celui care priveşte.
Re: catelus in familie?
« Răspuns #14 : Octombrie 13, 2011, 03:35:06 pm »
   ......spara..... :D

  h.i.m.
eddai Horcace, vrei sa te invat? ;D ;D ;D