Autor Subiect: O NOUA "REVOLUTIE" IN ROMANIA  (Citit de 3714 ori)

Nyco

  • Bazat
  • ***
  • Mesaje postate: 178
  • Festina lente!
O NOUA "REVOLUTIE" IN ROMANIA
« : Ianuarie 15, 2012, 06:17:52 pm »
Salut!
Ati vazut ce se intampla in Romania zilele acestea?Ce parere aveti de protestele de la noi?Se va schimba ceva(in bine) oare?Hai sa ne dam cu parerea....

Madalina_Reloaded

  • Veteran
  • *****
  • Mesaje postate: 20140
  • Frumuseţea stă în ochii celui care priveşte.
Re: O NOUA "REVOLUTIE" IN ROMANIA
« Răspuns #1 : Ianuarie 15, 2012, 06:23:50 pm »
da... am vazut si ca habar nu au pentru ce protesteaza...au plecat la pro arafat si smurd (care nici macar n-a fost vreodata vorba sa fie desfiintat), au ajuns la jos basescu si au ajuns la stelistii cu pietrele-n buzunar... urmeaza brasoveanca si dansul pinguinului...

cu manipularea din mass media nu se va schimba chiar nimic... primul lucru de schimbat ar fi mentalitatea romanilor... sa invete sa-si faca o opinie, nu sa mearga ca oile dupa primul idiot care trage un pirtz.
nimeni n-a citit legea sanatatii, dar toti o contesta... deci asta arata deja ca manifestatiile astea sint prostesti...


Cocolina

  • Veteran
  • *****
  • Mesaje postate: 913
  • Fluture cu aripile pudrate-n praf de stele...
Re: O NOUA "REVOLUTIE" IN ROMANIA
« Răspuns #2 : Ianuarie 15, 2012, 10:03:50 pm »
Exact.Dar la noi sunt multi prosti.
Din declaratia lui antonescu si din implicarea tineretului pnlist rezulta clar ca acesti indivizi, asemenea lui iliescu care i-a mobilizat pe mineri, manipuleaza o mana de infierbantati (otevisti si antenisti) pentru a tulbura apele. La astia se adauga si drogatii de pe stadioane. Dupa ce au pus focul, au tupeul sa faca poze cu pompierii. Daca doi lideri de partid isi exprima sprijinul pentru proteste ilegale, neautorizate (chestia cu spontaneitatea e pentru prosti), e clar care e alternativa la "dictatura" lui basescu. Ponta si Antonescu incurajeaza miscari ilegale in care semeni de-ai nostri, jandarmi care isi fac datoria, sunt atacati cu brutalitate. In democratie puterea se schimba la alegeri, o data la 4 ani. Mi-e scarba de cei care in loc sa se gandeasca la binele tuturor, varsa si sange pentru a rasturna puterea, stau numai la televizoare cerand anticipate.

Madalina_Reloaded

  • Veteran
  • *****
  • Mesaje postate: 20140
  • Frumuseţea stă în ochii celui care priveşte.
ROMANIA: Rivolta contro Basescu e contro l’austerità, con la memoria al 1989
« Răspuns #3 : Ianuarie 15, 2012, 10:46:45 pm »
di Luca Bistolfi

Da diverse ore Bucarest e altre città romene sono state invase da qualche migliaio di manifestanti – uomini, donne, anziani, giovani – per chiedere le dimissioni del presidente della Repubblica Traian Basescu e del capo del governo Emil Boc. Motivo: la Romania, come molte altre nazioni d’Europa e in particolare dell’Est, è alla frutta, se non oltre.

Brasov, Cluj, Constanta, Timisoara e Bucarest sono le principali città in cui si sono concentrate le manifestazioni: le stesse città del dicembre 1989. All’inizio le dimostrazioni sono state tranquille ma nelle ultime ore la situazione si è aggravata e ci sono stati scontri con la polizia, anche molto pesanti. Nel momento in cui scriviamo (nella notte di sabato 14 gennaio) le strade di Bucarest e in particolare in Piata Universitatii (la stessa piazza protagonista degli scontri nel 1989) sono state occupate da circa mille manifestanti, che, dicono i colleghi sul posto, non hanno la benché minima intenzione di andarsene e il cui numero è in aumento.

I commentatori e gli stessi manifestanti tornano con la memoria alla caduta di Ceausescu: questa è un’altra rivoluzione e, se necessario, useremo anche la violenza. E violenza è stata praticata da entrambe le parti, con diversi feriti. Un’altra volta quindi i romeni scendono in piazza, piuttosto furiosi, contro un governo. Già due anni fa lo avevano fatto a seguito dei duri provvedimenti di Basescu ma la portata di quell’anno fu assai più contenuta rispetto a quanto sta accadendo ora.

La volta ancora precedente è stata nel 1989 ma le cose furono per la verità un poco diverse: una rivoluzione eteroguidata, ossia un colpo di Stato come oggi è ampiamente dimostrato. Questa volta non c’è di mezzo un dittatore, anche se di questi tempi bizzarri chiunque rischia questo appellativo, e anche Basescu oggi è definito tale. Siamo a qualcosa di più grave, però: la gente sta peggio di prima, sempre peggio. I salari calano così come l’occupazione e ci sono persone che non percepiscono stipendio da due mesi. Due mesi fa la Romania è stata, dati alla mano, riconosciuta come il Paese più povero dell’Unione Europea accanto solo ad alcune zone della Bulgaria.

Non abbiamo nessun elemento per dire se queste manifestazioni proseguiranno nei prossimi giorni e quanto, né soprattutto siamo in grado di dire se e chi vi sia dietro di esse. Su di una certa spontaneità, vista la situazione economica romena, possiamo esser pressoché certi, ma sugli sviluppi, sulle conseguenze e sui retroscena per il momento è meglio non avanzare ipotesi.
La maggior parte dell’opinione pubblica si sta rivoltando contro Basescu, sia per la politica economica del governo, sia per i metodi violenti adoperati dalla polizia e non pare intenzionata a lasciar perdere. Insomma, si tratta di proteste dalle radici profonde.

Di certo vi è che se i romeni, anche questa volta, si illuderanno di cambiare le cose attraverso questi mezzi, allora siamo sulla strada sbagliata, ancorché la rabbia e l’amarezza dimostrate dalle persone in piazza sono più che comprensibili. La Romania è sotto scasso del Fondo Monetario Internazionale e delle solite politiche ricattatorie dell’economia mondiale: i suoi politici altro non sono che o delle pedine o dei correi, ma non certo i primi e soprattutto unici responsabili.
In un nostro recente viaggio in Romania una delle prime cose che ci ha colpito è stato il proliferare di banche, soprattutto straniere. Ve ne sono a ogni angolo. Forse se le proteste fossere indirizzate anche contro questi “enti privati a partecipazione pubblica” il mirino sarebbe più a fuoco.

EaST Journal vi sarà altri aggiornamenti nelle prossime ore.

Madalina_Reloaded

  • Veteran
  • *****
  • Mesaje postate: 20140
  • Frumuseţea stă în ochii celui care priveşte.
Re: O NOUA "REVOLUTIE" IN ROMANIA
« Răspuns #4 : Ianuarie 16, 2012, 12:16:30 am »
de la "rivolutie" culese....

Reporter: De ce sunteti aici?
Manifestant: Sa il sustin pe domnul Calafat !
Reporter: Pe cine ?!?!
Manifestant: …pe domnul Calafat…
Reporter: Cine e domnul Calafat?
Manifestant: NU STIU

Abraxas

  • Tengy
  • Veteran
  • *****
  • Mesaje postate: 531
Re: O NOUA "REVOLUTIE" IN ROMANIA
« Răspuns #5 : Ianuarie 16, 2012, 12:09:02 pm »
http://romania-italia.info/roit/350tiri-de-peste-tot/raed-arafat/

Chiar ma minunam ca nimeini nu zice nimic, e harababura mare, in Bucuresti au fost si raniti, dar demonstratii sunt in toate orasele

Madalina_Reloaded

  • Veteran
  • *****
  • Mesaje postate: 20140
  • Frumuseţea stă în ochii celui care priveşte.
Re: O NOUA "REVOLUTIE" IN ROMANIA
« Răspuns #6 : Ianuarie 16, 2012, 04:44:59 pm »
multi s-au uitat su "suficienta" la ceea ce s-a intimplat, pentru ca a fost mai mult o incursiune a huliganilor - de data asta ultrasi, minerii erau ocupati - si afluenta nu a fost chiar asa de mare... pare ca pe la Cluj s-a petrecut totul in mod civilizat, dar la Bucuresti a fost cam ce-a fost pe la Roma, cu o mai mica amploare (vandalizare)...
si apoi, cum ziceam mai sus, s-a pornit de la "calafat", s-a ajuns si pe la "jos taxa auto", dar lozincile scrise de mina preluau dragalaseniile obisnuite "chioru, dictachioru" etc...

am facut o baie de bloguri... am citit un comentariu care zice totul
"bai, dar careva a citit legea aia a sanatatii? ca a fost pusa pe net in diverse locuri"...
raspuns: "de ce s-o citesc? era facuta de chioru' si asta zice tot"

Madalina_Reloaded

  • Veteran
  • *****
  • Mesaje postate: 20140
  • Frumuseţea stă în ochii celui care priveşte.
Re: O NOUA "REVOLUTIE" IN ROMANIA
« Răspuns #7 : Ianuarie 16, 2012, 06:12:08 pm »
Cum să faci poze mai bune la revoltele de pe stradă

Salut, nu-i aşa că e frustrant să ieşi pe stradă la revoluţie, să-ţi iei gaz lacrimogen în faringe şi pietre la cerebel, iar cînd ai ajuns acasă să observi că niciuna dintre pozele cu maşina pe care ai incendiat-o nu poate fi pusă pe Facebook pentru că e mişcată, sau prea întunecată?

Din fericire, singurul nostru scop în viaţă este să ne asigurăm că te simţi bine la bătaie şi nu te întorci acasă cu buza umflată, cu un sentiment neplăcut de neîmplinire ca şi cum n-ai fi vandalizat nimic. Urmează aşadar cu sfinţenie sfaturile noastre şi vei avea cele mai spectaculoase poze ale revoltei provocînd invidia prietenilor tăi care te vor implora să le divulgi secretul.

1. Ţine mereu telefonul, sau aparatul foto cu care faci poze, în mîna opusă mîinii în care ţii un bolovan sau o sticlă incendiară. Reflexul natural este să ţii aparatul cu aceeaşi mînă în care ai şi piatra pentru a folosi mîna liberă la semne obscene, chemat taxiuri sau protejat împotriva bastoanelor. Totuşi, din punct de vedere fotografic, acest lucru este profund greşit.

2. Atunci cînd faci poze cu fundal luminos, de exemplu un coş de gunoi în flăcări, un reporter incendiat sau o reclamă luminoasă spartă, nu uita să foloseşti bliţul. Rişti ca subiectele pe care le pozezi să fie prea puţin expuse şi să pierzi astfel nişte faze super-caterincă, care altfel ar stîrni mii de commenturi nostime pe profilul tău de Facebook.

3. Atunci cînd pozezi sau filmezi un subiect în mişcare este întotdeauna indicat să sprijini aparatul de ceva solid. De exemplu, poti să foloseşti un alt protestatar cu comoţie cerebrală, o bancă ruptă sau marginea unei borduri de granit. Doar aşa te poţi asigura că faci poze clare şi transmiţi un mesaj corect.

4. Nu uita ca în toate pozele în care apari săvîrşind infracţiuni să ai faţa descoperită, ca să poţi fi uşor identificat de către prieteni, o mimică expresivă şi cîteva accesorii de bun gust. De exemplu: o rangă, o scîndură cu un cui înfipt în ea, jumătate de pui congelat. E foarte important să te îmbraci lejer, în culori vii şi să-ţi asortezi pantalonii de training cu geaca şi cagula.

5. Un aparat foto bun face jumătate din treabă singur. Nu pierde astfel nici o ocazie de a trece de la aparatul tău de rahat la un aparat foto bun. Se zvoneşte că zilele astea umblă o groază de aparate bune pe străzi, care de-abia aşteaptă să fie împrumutate de la reporteri bătuţi, trecători naivi sau hipsteri pasionaţi de fotografie.

Succes!

http://www.catavencii.ro/Cum-sa-faci-poze-mai-bune-la-revoltele-de-pe-strada_0_2602.html

Geronimo

  • Veteran
  • *****
  • Mesaje postate: 1112
  • De ce?
Re: O NOUA "REVOLUTIE" IN ROMANIA
« Răspuns #8 : Ianuarie 16, 2012, 07:32:53 pm »
Trebuie facut ceva in Romania.
Isi mai aminteste cineva de Islanda? Criza din 2008 a inceput cu falimentul Islandei. Unde e acum?

Un articol explica ce strada au ales islandezii. Pacat ca e doar in italiana, as fi vrut sa fie citit de cat mai multi din Romania

Islanda, quando il popolo sconfigge l'economia globale
L'hanno definita una 'rivoluzione silenziosa' quella che ha portato l'Islanda alla riappropriazione dei propri diritti. Sconfitti gli interessi economici di Inghilterra ed Olanda e le pressioni dell'intero sistema finanziario internazionale, gli islandesi hanno nazionalizzato le banche e avviato un processo di democrazia diretta e partecipata che ha portato a stilare una nuova Costituzione.
di Andrea Degl'Innocenti - 13 Luglio 2011

Una rivoluzione silenziosa è quella che ha portato gli islandesi a ribellarsi ai meccanismi della finanza globale e a redigere un'altra costituzione

Oggi vogliamo raccontarvi una storia, il perché lo si capirà dopo. Di quelle storie che nessuno racconta a gran voce, che vengono piuttosto sussurrate di bocca in orecchio, al massimo narrate davanti ad una tavola imbandita o inviate per e-mail ai propri amici. È la storia di una delle nazioni più ricche al mondo, che ha affrontato la crisi peggiore mai piombata addosso ad un paese industrializzato e ne è uscita nel migliore dei modi.

L'Islanda. Già, proprio quel paese che in pochi sanno dove stia esattamente, noto alla cronaca per vulcani dai nomi impronunciabili che con i loro sbuffi bianchi sono in grado di congelare il traffico aereo di un intero emisfero, ha dato il via ad un'eruzione ben più significativa, seppur molto meno conosciuta. Un'esplosione democratica che terrorizza i poteri economici e le banche di tutto il mondo, che porta con se messaggi rivoluzionari: di democrazia diretta, autodeterminazione finanziaria, annullamento del sistema del debito.

Ma procediamo con ordine. L'Islanda è un'isola di sole di 320mila anime – il paese europeo meno popolato se si escludono i micro-stati – privo di esercito. Una città come Bari spalmata su un territorio vasto 100mila chilometri quadrati, un terzo dell'intera Italia, situato un poco a sud dell'immensa Groenlandia.

15 anni di crescita economica avevano fatto dell'Islanda uno dei paesi più ricchi del mondo. Ma su quali basi poggiava questa ricchezza? Il modello di 'neoliberismo puro' applicato nel paese che ne aveva consentito il rapido sviluppo avrebbe ben presto presentato il conto. Nel 2003 tutte le banche del paese erano state privatizzate completamente. Da allora esse avevano fatto di tutto per attirare gli investimenti stranieri, adottando la tecnica dei conti online, che riducevano al minimo i costi di gestione e permettevano di applicare tassi di interesse piuttosto alti. IceSave, si chiamava il conto, una sorta del nostrano Conto Arancio. Moltissimi stranieri, soprattutto inglesi e olandesi vi avevano depositato i propri risparmi.

Landsbanki
La Landsbanki fu la prima banca a crollare e ad essere nazionalizzata in seguito al tracollo del conto IceSave

Così, se da un lato crescevano gli investimenti, dall'altro aumentava il debito estero delle stesse banche. Nel 2003 era pari al 200 per cento del prodotto interno lordo islandese, quattro anni dopo, nel 2007, era arrivato al 900 per cento. A dare il colpo definitivo ci pensò la crisi dei mercati finanziari del 2008. Le tre principali banche del paese, la Landsbanki, la Kaupthing e la Glitnir, caddero in fallimento e vennero nazionalizzate; il crollo della corona sull'euro – che perse in breve l'85 per cento – non fece altro che decuplicare l'entità del loro debito insoluto. Alla fine dell'anno il paese venne dichiarato in bancarotta.

Il Primo Ministro conservatore Geir Haarde, alla guida della coalizione Social-Democratica che governava il paese, chiese l’aiuto del Fondo Monetario Internazionale, che accordò all'Islanda un prestito di 2 miliardi e 100 milioni di dollari, cui si aggiunsero altri 2 miliardi e mezzo da parte di alcuni Paesi nordici. Intanto, le proteste ed il malcontento della popolazione aumentavano.

A gennaio, un presidio prolungato davanti al parlamento portò alle dimissioni del governo. Nel frattempo i potentati finanziari internazionali spingevano perché fossero adottate misure drastiche. Il Fondo Monetario Internazionale e l'Unione Europea proponevano allo stato islandese di di farsi carico del debito insoluto delle banche, socializzandolo. Vale a dire spalmandolo sulla popolazione. Era l'unico modo, a detta loro, per riuscire a rimborsare il debito ai creditori, in particolar modo a Olanda ed Inghilterra, che già si erano fatti carico di rimborsare i propri cittadini.

Il nuovo governo, eletto con elezioni anticipate ad aprile 2009, era una coalizione di sinistra che, pur condannando il modello neoliberista fin lì prevalente, cedette da subito alle richieste della comunità economica internazionale: con una apposita manovra di salvataggio venne proposta la restituzione dei debiti attraverso il pagamento di 3 miliardi e mezzo di euro complessivi, suddivisi fra tutte le famiglie islandesi lungo un periodo di 15 anni e con un interesse del 5,5 per cento.

Proteste
I cittadini islandesi non erano disposti ad accettare le misure imposte per il pagamento del debito.

Si trattava di circa 100 euro al mese a persona, che ogni cittadino della nazione avrebbe dovuto pagare per 15 anni; un totale di 18mila euro a testa per risarcire un debito contratto da un privato nei confronti di altri privati. Einars Már Gudmundsson, un romanziere islandese, ha recentemente affermato che quando avvenne il crack, “gli utili [delle banche, ndr] sono stati privatizzati ma le perdite sono state nazionalizzate”. Per i cittadini d'Islanda era decisamente troppo.

Fu qui che qualcosa si ruppe. E qualcos'altro invece si riaggiustò. Si ruppe l'idea che il debito fosse un'entità sovrana, in nome della quale era sacrificabile un'intera nazione. Che i cittadini dovessero pagare per gli errori commessi da un manipoli di banchieri e finanzieri. Si riaggiustò d'un tratto il rapporto con le istituzioni, che di fronte alla protesta generalizzata decisero finalmente di stare dalla parte di coloro che erano tenuti a rappresentare.

Accadde che il capo dello Stato, Ólafur Ragnar Grímsson, si rifiutò di ratificare la legge che faceva ricadere tutto il peso della crisi sulle spalle dei cittadini e indisse, su richiesta di questi ultimi, un referendum, di modo che questi si potessero esprimere.

La comunità internazionale aumentò allora la propria pressione sullo stato islandese. Olanda ed Inghilterra minacciarono pesanti ritorsioni, arrivando a paventare l'isolamento dell'Islanda. I grandi banchieri di queste due nazioni usarono il loro potere ricattare il popolo che si apprestava a votare. Nel caso in cui il referendum fosse passato, si diceva, verrà impedito ogni aiuto da parte del Fmi, bloccato il prestito precedentemente concesso. Il governo inglese arrivò a dichiarare che avrebbe adottato contro l'Islanda le classiche misure antiterrorismo: il congelamento dei risparmi e dei conti in banca degli islandesi. “Ci è stato detto che se rifiutiamo le condizioni, saremo la Cuba del nord – ha continuato Grímsson nell'intervista - ma se accettiamo, saremo l’Haiti del nord”.

Costituzione Islanda
I Cittadini islandesi hanno votato per eleggere i membri del Consiglio costituente

A marzo 2010, il referendum venne stravinto, con il 93 per cento delle preferenze, da chi sosteneva che il debito non dovesse essere pagato dai cittadini. Le ritorsioni non si fecero attendere: il Fmi congelò immediatamente il prestito concesso. Ma la rivoluzione non si fermò. Nel frattempo, infatti, il governo – incalzato dalla folla inferocita – si era mosso per indagare le responsabilità civili e penali del crollo finanziario. L'Interpool emise un ordine internazionale di arresto contro l’ex-Presidente della Kaupthing, Sigurdur Einarsson. Gli altri banchieri implicati nella vicenda abbandonarono in fretta l'Islanda.

In questo clima concitato si decise di creare ex novo una costituzione islandese, che sottraesse il paese allo strapotere dei banchieri internazionali e del denaro virtuale. Quella vecchia risaliva a quando il paese aveva ottenuto l'indipendenza dalla Danimarca, ed era praticamente identica a quella danese eccezion fatta per degli aggiustamenti marginali (come inserire la parola 'presidente' al posto di 're').

Per la nuova carta si scelse un metodo innovativo. Venne eletta un'assemblea costituente composta da 25 cittadini. Questi furono scelti, tramite regolari elezioni, da una base di 522 che avevano presentato la candidatura. Per candidarsi era necessario essere maggiorenni, avere l'appoggio di almeno 30 persone ed essere liberi dalla tessera di un qualsiasi partito.

Ma la vera novità è stato il modo in cui è stata redatta la magna charta. "Io credo - ha detto Thorvaldur Gylfason, un membro del Consiglio costituente - che questa sia la prima volta in cui una costituzione viene abbozzata principalmente in Internet".

Quarto Stato
L'Islanda ha riaffermato il principio per cui la volontà del popolo sovrano deve prevalere su qualsiasi accordo o pretesa internazionale

Chiunque poteva seguire i progressi della costituzione davanti ai propri occhi. Le riunioni del Consiglio erano trasmesse in streaming online e chiunque poteva commentare le bozze e lanciare da casa le proprie proposte. Veniva così ribaltato il concetto per cui le basi di una nazione vanno poste in stanze buie e segrete, per mano di pochi saggi. La costituzione scaturita da questo processo partecipato di democrazia diretta verrà sottoposta al vaglio del parlamento immediatamente dopo le prossime elezioni.

Ed eccoci così arrivati ad oggi. Con l'Islanda che si sta riprendendo dalla terribile crisi economica e lo sta facendo in modo del tutto opposto a quello che viene generalmente propagandato come inevitabile. Niente salvataggi da parte di Bce o Fmi, niente cessione della propria sovranità a nazioni straniere, ma piuttosto un percorso di riappropriazione dei diritti e della partecipazione.

Lo sappiano i cittadini greci, cui è stato detto che la svendita del settore pubblico era l'unica soluzione. E lo tengano a mente anche quelli portoghesi, spagnoli ed italiani. In Islanda è stato riaffermato un principio fondamentale: è la volontà del popolo sovrano a determinare le sorti di una nazione, e questa deve prevalere su qualsiasi accordo o pretesa internazionale. Per questo nessuno racconta a gran voce la storia islandese. Cosa accadrebbe se lo scoprissero tutti?



http://www.ilcambiamento.it/lontano_riflettori/islanda_rivoluzione_silenziosa.html

Madalina_Reloaded

  • Veteran
  • *****
  • Mesaje postate: 20140
  • Frumuseţea stă în ochii celui care priveşte.
Re: O NOUA "REVOLUTIE" IN ROMANIA
« Răspuns #9 : Ianuarie 16, 2012, 07:51:08 pm »
Si daca ar citi-o, tot degeaba.

Cine-s huliganii, cine-s nenorociţii, cine a devastat centrul Bucureştiului? Aseară am nimerit în mijlocul luptelor de stradă, m-am ferit de bolovani, am înghiţit o canistră de gaz lacrimogen, am fugit de jandarmi, era să fiu linşat de nişte cetăţeni. Şi am descoperit cu stupoare răspunsul: sunt chiar “generaţia adormită”, tinerii apatici, ăia care o ard prin cluburi şi salvează lumea cu un like. De data asta au salvat-o agitând pumnii spre jandarmi, ridicând baricade şi aruncând bucăţi de borduri.

Sună ciudat, după ce auzim pe toate canalele că e vorba doar de nişte huligani, ultraşi, puşi de dracu’ ştie cine să strice frumuseţe de protest paşnic. Primele lupte au fost provocate, într-adevăr, de un astfel de grup. Atunci jandarmii au intrat în ei şi i-au împins spre Piaţa Unirii. Şi s-a petrecut ceva bizar.

Pe la 9.30, o rumoare străbătea Piaţa Universităţii. Cică la Unirii e adevăratul scandal, acolo e pizdeala cu jandarmii. N-aveam nici un chef de asta, mi se părea un protest ultra-obosit şi manipulat, dar ceva m-a împins spre locul ăla. Şi nu eram singur.

O mulţime de grupuleţe se desprind din masa strigătoare de Jos Băsescu, trec prin pasaj şi se unesc într-un torent de oameni alimentat de pe toate străduţele Centrului Vechi. Pe la lupoaică nu mai putem trece, e un cordon de jandarmi. Un tip stă în faţa lor şi le strigă-n caschete: “Băi, eu nu ieşeam dacă aveam cu ce s-o hrănesc pe fiică-mea!” Ocolim pe străduţe, unde-i plin de poliţişti locali foarte chill, şi găsim o breşă abia pe la Hanul lui Manuc.

“What the fuck?!”


Când ajung la Unirii rămân paralizat şi mi se face pielea de găină. În mijlocul străzii sunt două focuri mari, în depărtare se ridică o coloană de fum, dinspre mcdonalds se aud bubuituri ca la bombardament şi, oh, ţipetele îngrozitoare…

O trupă de jandarmi costumaţi ca ţestoasele ninja trec în fugă pe lângă mine. În staţia lor strigă unul să intre în nuştiuce poziţie de luptă în faţă la H&M… Băi, eşti nebun? În Bucureşti?! Văzusem prin Londra chestii din astea, dar aici? “What the fuck?!” urlă unul de pe trotuar, oglindindu-mi gândurile.

O rup la fugă în urma jandarmilor, trecem pe lângă al doilea foc, unde fac un mic ocol ca să dea nişte pulane pe spate unora care traversau strada, apoi se unesc cu altă trupă şi fac un rând pe toată strada în faţa magazinului Unirea. Pornesc spre Tineretului bătând cu pulanele în scuturi. La ieşirea din pasaj îi întimpină pietrele. Nişte băieţi cu fulare pe faţă ies de după un bloc şi bombardează.

Ei răspund cu două focuri de gaze lacrimogene şi câteva artificii care aruncă scântei în toate părţile, feeric, ca la revelion. Deci astea erau bubuiturile, mă gândesc uşurat, dar nu apuc să duc gândul până la capăt că trebuie să mă bag pe după o maşină, să nu mă ia noul val de pietre.

“We are fucking angry!”

Jandarmii se retrag. La o sută de metri de ei, în faţă la millenium bank, câţiva băieţi devastează staţia de autobuz. Sparg toate geamurile cu nişte lemne groase. Dacă i-ai vedea pe stradă, mai că le-ai cere meditaţii la matematică. Ochelari, păr frumos pietănat, helănci vintage, haine de ieşit la terasă.

Fugăriţii din toate colţurile pieţei profită de retragerea jandarmilor şi se strâng în intersecţia de la mcdonalds. Gonesc cu pietre şi ultima maşină de jandarmi, apoi izbucnesc în urale care ţin minute-n şir. Arafat! Libertate! Jos nenorociţii! Parcă sunt hipnotizaţi, se plimbă zâmbind, ca la revelion.

Sunt vreo 300 de oameni.Hipsteri, cocalari, roacheri dubioşi, lumea pestriţă pe care o vezi de obicei pe Lipscani. Ei sunt publicul ţintă al companiilor, consumatorii ideali. Doar că acum nu mai consumă, ci distrug. “We are fucking angry!” strigă unul când mulţimea porneşte înapoi spre Universitate, adunând provizii de pietre de pe jos.

 “Lasă pozele, ia o piatră!”

În mulţime intră şi o ceată de squatteri de la clădirile din jur, ofticaţi că au mâncat bătaie de la jandarmi mergând liniştiţi pe-o străduţă. I-au văzut că-s ţigani… Iar în prima linie sunt mult-huliţii ultraşi, vreo 10 oameni la prima vedere. Nu i-ai recunoaşte după haine, că şi eu am geacă neagră şi fes pe cap şi fularul tras pe nas să mă apăr de lacrimogene. Dar se vede că sunt mai organizaţi, ştiu cum se mişcă jandarmii, sunt singurii cu experienţa confruntărilor.

La intersecţia cu strada Colţei dăm peste jandarmi. Tocmai se băteau cu unii şi când au văzut mulţimea s-au retras în faţa spitalului. Au făcut un cordon lung cât toată strada şi ne întâmpină cu două canistre de gaz şi nişte artificii superbe. Băieţii ripostează cu  pietre şi se apucă să construiască baricade. Gardurile dintre benzile bulevardului se umplu, unul câte unul, cu un ciorchine de flăcăi care le hâţână până când cad, apoi le aruncă în baricade ca într-un baraj de castori.
 

“Inculţii ăştia au pus jandarmii pe noi!”


Cei mai din spate găsesc alte activităţi recreative. Un tip scrie cu şprei de vopsea neagră o LIBERTATE mare cât toată strada. O fată cu desagă “Hello Kitty” mai are puţin şi izbucneşte în plâns când îi spune prietenului “Ăsta nu pleacă, mă, orice-am face!” În spatele lor, un tip îmbrăcat elegant, cu o plăsuţă în mână, ridică o piatră colţuroasă şi o mângâie în pumn, îi cercetează textura, de parcă ar fi un obiect extraterestru. Câţiva băieţi discută politică. “Ăştia n-au pic de cultură, mă, inculţii ăştia au trimis jandarmii pe noi!” Arată fix ca studenţii care au ocupat Facultatea de Istorie cu ceva timp în urmă. Cu toţii călcăm pe un covor de flegme, la care contribuim cu sârg de fiecare dată când primim cadou gaze lacrimogene.

E uşor să spui că suporterii sunt de vină, dar protestatarii erau extrem de diverşi. Şi cei care agitau pancarte, şi cei care aruncau pietre. La statuia de la Universitate era un grup de hipioţi cu un carton pe care era desenată doar o inimă mare. La Rosetti era un grup de suporteri care spărgeau geamurile unei dacii MAI, iar la zece metri de ei stăteau hipsteri ochelarişti anticapitalişti, care opreau maşinile şi urlau “Unde mergeţi?! Daţi-vă jos şi protestaţi!”

Poate au fost cu toţii provocaţi şi manipulaţi. Dar pe străzi plutea furia lor, la fel de reală ca gazele lacrimogene. Furia pe corupţi, pe incompetenţi, pe sistemul care-şi bate joc de ei şi-i alungă din ţară. Furia asta nu era falsificată. Şi oamenii învăţau cum să arunce gazul lacrimogen înapoi spre jandarmi cu naturaleţea cu care au învăţat să joace Farmville.

 “Băăi, tâmpiţilor, lăsaţi jurnaliştii!”

Înapoi la Colţei, situaţia devine disperată. Protestatarii au rezistat la câteva asalturi, dar acum jandarmii se apropie şi din partea cealaltă, dinspre Unirii. “O să ne prindă, bă, la mijloc, ca pe o pizdă!” strigă un tip desfigurat de deznădejde. Totul devine mai brutal. Se sparg panourile publicitare. Staţia de autobuz de la Sf. Gheorghe e făcută varză. Cu bâte, cu pietre, cu fiare de pe jos. Unul s-a căţărat pe chioşcul de ziare şi smulge o cameră de supraveghere, apoi o zdrobeşte în urale. Scandările devin mai radicale. “Să-i futem şi pe ăştia de la antene, că fac milioane pe spatele nostru!”

Brusc, un tip îşi dă seama că eu am o cameră în mână şi alta pe cap şi am filmat absolut tot. Se repede la mine şi alţii îl urmează. “Bueey, sunt jurnalist!” apuc să strig până să se proptească băieţii în pieptul meu, îmbrânceli, unul sare la camera de pe cap, i-o smulg înapoi, îi dau un brânci, fac un salt în spate şi apar alţi oameni care mă apără – “Băăi, tâmpiţilor, lăsaţi jurnaliştii!”

“Să plângă mama? Să plângă mă-ta, băă!”

Le urez an nou fericit salvatorilor şi o tulesc pe străduţe, ocolind jandarmii care tocmai înaintau lovind cu pulanele-n scuturi. E momentul perfect pentru o retragere, pentru că de data asta intră bine de tot în ei. Ministrul de Interne a făcut o celulă de criză, se trimit întăriri, trupele SPIR împânzesc centrul.

Vizavi de Cercul Militar, într-un gang de lângă pizza hut, stau ghemuiţi pe asfalt zece tineri înconjuraţi de mascaţi. Nimeni nu mişcă, parcă-s zece pui congelaţi. Un mascat urlă la ei agitând pulanul: “În mine arunci cu pietre, mă? Să plângă mama?! Să plângă mă-ta, băă!” Atunci mă vede cu aparatul şi se repede cu pulanul la mine. Îi bag în faţă o legitimaţie de presă şi se mai înmoaie, lasă pulanul mai jos şi-mi dă doar un brânci cu bicicletă cu tot.

Gustave Le Bon în acţiune

Ajung într-un bar din centrul vechi, unde s-au strâns mai mulţi jurnalişti să discute ce dracu’ s-a întâmplat. La masă cu noi stă şi unul dintre cei descrişi ca ultraşi la TV. “A fost rupere, frate! Gustave Le Bon în acţiune!” Mai ia o gură de bere şi adaugă zâmbind: “Oare cât costă reclama la detergent în prime time-ul revoluţiei?”

La unu jumate noaptea plec spre casă. Bulevardul Brătianu e lună, romprestul lucrează de parcă sunt geloşi pe SMURD, abia dacă-ţi mai dai seama că s-a întâmplat ceva. Parcă a bătut vântul un pic mai tare.

Curvele sunt la post pe marginea bulevardelor şi, trecând pe lângă ele, îmi amintesc amuzat de replica ce m-a scos din multe încurcături în noaptea asta: “Îmi fac doar datoria!”

Îmi fac doar datoria.

(N.R.) La cateva ore dupa postarea acestui reportaj de exceptie, blogul lui Vlad Ursulean a fost atacat si sters!


Nota mea: nu au vandalizat bancile (cum spunea Astolfi mai su, principalele vinovate in toata chestia asta MONDIALA), nu au vandalizat pizza hut sau mcdonalds'... au vandalizat statiile de autobuz, trotuarele, ca-s de la buget... ala de la care TOTI asteapta bani..... mai departe de "chioru'" ei nu vad....... asa ca ce vrei sa invete romanii de la Islanda?! au invatat de la Italia, cind au trecut Roma prin foc si para.
Alegerile sint peste 10 luni, ei vor alegeri anticipate, cica...dar cind vor fi alegerile alea, anticipate sau nu, cam pe unde isi vor petrece veacul?!
pizza hut, mcdonalds' si cluburi........

si doamne fereste sa le spui ca daca n-au votat, n-au nici un rost sa faca scandal pe strada..tot tu esti timpit "chiar daca n-am votat, am dreptul sa ies sa strig ca nu mai suport".... ei da....

Cocolina

  • Veteran
  • *****
  • Mesaje postate: 913
  • Fluture cu aripile pudrate-n praf de stele...

Geronimo

  • Veteran
  • *****
  • Mesaje postate: 1112
  • De ce?
Re: O NOUA "REVOLUTIE" IN ROMANIA
« Răspuns #11 : Ianuarie 16, 2012, 08:17:01 pm »
Deci sunt cativa ultrasi.. Ok, nu stiam,  nu ma uit pe tv romana.

pcris

  • Bazat
  • ***
  • Mesaje postate: 204
  • ccccc
Re: O NOUA "REVOLUTIE" IN ROMANIA
« Răspuns #12 : Ianuarie 16, 2012, 10:51:38 pm »
Exact.Dar la noi sunt multi prosti.
Din declaratia lui antonescu si din implicarea tineretului pnlist rezulta clar ca acesti indivizi, asemenea lui iliescu care i-a mobilizat pe mineri, manipuleaza o mana de infierbantati (otevisti si antenisti) pentru a tulbura apele. La astia se adauga si drogatii de pe stadioane. Dupa ce au pus focul, au tupeul sa faca poze cu pompierii. Daca doi lideri de partid isi exprima sprijinul pentru proteste ilegale, neautorizate (chestia cu spontaneitatea e pentru prosti), e clar care e alternativa la "dictatura" lui basescu. Ponta si Antonescu incurajeaza miscari ilegale in care semeni de-ai nostri, jandarmi care isi fac datoria, sunt atacati cu brutalitate. In democratie puterea se schimba la alegeri, o data la 4 ani. Mi-e scarba de cei care in loc sa se gandeasca la binele tuturor, varsa si sange pentru a rasturna puterea, stau numai la televizoare cerand anticipate.
bravo !!!
e clar ca trebuie facut ceva dar asa se obtin rezultate e clar ca au gresit  dindu-se la violenta si dezordine !!
cind vor invata oare !??

Madalina_Reloaded

  • Veteran
  • *****
  • Mesaje postate: 20140
  • Frumuseţea stă în ochii celui care priveşte.
Re: O NOUA "REVOLUTIE" IN ROMANIA
« Răspuns #13 : Ianuarie 16, 2012, 11:14:10 pm »
daca vreti o pancarta si voi...

http://futezatorii.ro/pancarte/

eu am ales-o p-asta


Madalina_Reloaded

  • Veteran
  • *****
  • Mesaje postate: 20140
  • Frumuseţea stă în ochii celui care priveşte.
Re: O NOUA "REVOLUTIE" IN ROMANIA
« Răspuns #14 : Ianuarie 16, 2012, 11:16:36 pm »
Cea de-a treia zi de proteste a fost marcată de luptele dintre forţele de ordine şi civili, unii dintre ei membrii unor galerii de fotbal, care cereau demisia lui Traian Băsescu. Mai mulţi jandarmi şi civili au fost răniţi. Chiar şi unii care veniseră să protesteze paşnic.

A fost o noapte de foc în centrul Capitalei. Zeci de incendii au fost provocate de protestatari şi mai mulţi oameni au fost răniţi după ce o sticlă incendiară a fost aruncată în ei. O maşină a ars în întregime şi mai multe tonete, bănci, pubele şi decoraţiuni stradale au fost incendiate.

Deşi au primit nenumărate solicitări, pompierii au reuşit cu greu să ajungă la incedii. Fie jandarmii nu permiteau accesul maşinilor de urgenţă, fie protestatarii atacau autospecialele cu pietre. De altfel, o maşină a pompierilor a fost distrusă de manifestanţi şi o autospecială a fost avariată.

Protestele au lăsat urme în centrul Capitalei. Demonstranţii au spart geamuri, au scos garduri de protecţie din pământ şi au vandalizat staţii de autobuz.


...si au tupeul s-o compare cu revolutia din 89???