Nu se compara omu asta cu taranu din spania.Acela era un sarantoc care si-a realizat supremul ideal,acela de a-si cumpara masina in rate prin strainataturi,in rest,muritor de foame.
In schimb omu asta a reusit in visul american,prin munca sa,s-a ambitionat sa aiba mai mult,nu s-a plafonat si multumit cu firmiturile aruncate de la masa altora.Faptul ca mai uiti unele cuvinte in lb romana e normal,dupa ani de zile,si noi le uitam aci in italy...a realizat totul prin munca si nu prin afaceri ilegale -e de apreciat,mai ales ca maramuresenii sunt cunoscuti ca oameni muncitori.Iar casa era amenajata cu gust,curat.Mie mi-e sila in schimb de romanasii parveniti care isi mananca cacatu si se zgarcesc cu ei insisi,care au posibilitatea sa duca o viata decenta,un trai mai bun,dar prefera sa isi cumpere mancare de la penny(s) sau pantofi de la ting tang cu 10 euri,cei care is imbracati mai rau ca ultimii boschetari,cei care isi lasa copiii prin Romania iar ei nu au bani sa ii viziteze cu anii... romanii care topaie prin noroi la anagnina,cei care beau vin la carton,cei care umbla cu paru laios,nevopsit (muierile),cei care is intr-adevar muritori de foame dar cand merg odata pe an la Romania,se umfla in pene si isi dau in petec.Omu care a muncit si si-a facut un culo cosi,se poate mandri oricand cu munca lui si cu realizarile lui.Eu ma bucur cand un roman de-al meu reuseste in viata,mai ales printre straini,si nu e privit ca un pezzente vesnic.Cati dintre noi nu ne-am dori asta,sa ne vedem visele realizate,sa dovedim ca putem incepe de jos si ajunge departe,ca fara un sprijin printre straini,am reusit,acolo unde nici ai lor nu au reusit.
