Dreptul la pensie în Italia şi în România1. Coordonarea sistemelor de securitate socială la nivelul Uniunii EuropeneDe la 1 ianuarie 2007, au devenit aplicabile şi pentru lucrătorii români prevederile Regulamentelor europene nr. 1408/71 privind aplicarea sistemelor de asigurări sociale la salariaţi şi la familiile lor care se deplasează în cadrul Comunităţii şi nr. 574/72 cu privire la procedurile de implementare a Regulamentului 1408/71/CEE.
Regulamentul nr. 1408/71 se aplică persoanelor care au fost sau care sunt supuse legislaţiei unuia sau mai multor state membre ale Uniunii Europene şi care sunt cetăţeni ai unuia dintre statele membre, precum şi membrilor lor de familie şi urmaşilor, apatrizilor şi refugiaţilor care locuiesc pe teritoriul unuia dintre aceste state.
Principiile generale ale coordonării sistemelor de securitate socială se referă la:
asigurarea egalităţii de tratament între cetăţenii statelor membre, respectiv acordarea aceloraşi drepturi şi impunerea aceloraşi obligaţii de securitate socială atât cetăţenilor proprii, cât şi celor proveniţi din alte state membre, care se deplasează în interiorul UE în vederea desfăşurării unei activităţi profesionale sau a stabilirii domiciliului;
determinarea legislaţiei aplicabile, astfel încât o persoană care desfăşoară o activitate profesională să nu fie supusă, în acelaşi timp, mai multor legislaţii de securitate socială sau să nu facă obiectul nici unei legislaţii;
totalizarea perioadelor de asigurare în vederea stabilirii şi acordării drepturilor de securitate socială, ceea ce presupune că instituţia competentă, la acordarea prestaţiilor ce îi revin unui lucrător migrant, ia în considerare atât perioadele de asigurare realizate în propriul stat, cât şi perioadele realizate în celelalte state membre, în vederea deschiderii dreptului;
exportul prestaţiilor, ceea ce presupune dreptului unui lucrător migrant de a beneficia pe teritoriul statului membru de domiciliu, de prestaţiile dobândite în statele în care şi-a desfăşurat activitatea.
Fiecare stat membru stabileşte prestaţiile de pensie potrivit legislaţiei proprii în materie de asigurări sociale.
În momentul îndeplinirii condiţiilor de pensionare în Italia sau în România, se pot cumula perioadele de asigurare în conformitate cu prevederile art. 15 din Regulamentul 574/72, reprezentând normele de aplicare a Regulamentului 1408/71.
2. Condiţiile de pensionare în ItaliaPentru a putea ieşi la pensie, în conformitate cu legislaţia italiană din domeniu, trebuie să îndepliniţi una din următoarele condiţii, expuse în mod foarte sintetic:
Condiţie pentru obţinerea pensiei pentru vechime în câmpul muncii: 40 de ani de contribuţii, indiferent de vârsta persoanelor;
Condiţii pentru obţinerea pensiei de bătrâneţe în sistemul de contribuţii:
- femeile care au împlinit vârsta de 60 de ani, dacă au cel puţin 5 ani de contribuţii efective;
- bărbaţii care au împlinit vârsta de 65 de ani, dacă au cel puţin 5 ani de contribuţii efective;
- persoanele care au în total 40 de ani de contribuţii, indiferent de vârsta acestora;
De asemenea, perioadele de studiu sunt utile pentru completarea cerinţei de 40 de ani de contribuţii în vederea obţinerii pensiei de bătrâneţe în sistemul contributiv.
În momentul în care îndepliniţi condiţiile de pensionare pe teritoriul Italiei, dacă v-aţi stabilit domiciliul în această ţară, trebuie să vă adresaţi biroului local INPS (Institutul Naţional pentru Protecţie Socială) pentru întocmirea dosarului de pensie.
Dacă doriţi să ieşiţi la pensie în România, având domiciliul în acest stat, în momentul în care îndepliniţi condiţiile de pensionare din acest stat, trebuie să vă adresaţi Casei de Pensii şi alte Drepturi de Asigurări Sociale competente.
Condiţii pentru obţinerea pensiei pentru vechime în câmpul muncii şi pensiei de bătrâneţe în Italia (Legea nr. 247 din 24 decembrie 2007);
I. Condiţie privind contribuţiile: 35 ani -Perioada: 01/01/2008 - 30/06/2009
Vârsta de pensionare:
lucrători angajaţi: 58;
liber profesionişti: 59.
II. Condiţie privind contribuţiile minime: 35 ani -
Perioada: 01/07/2009 - 31/12/2010
Vârsta de pensionare:
lucrători angajaţi: suma dintre vârsta persoanei şi anii de contribuţii: 95; vârsta minimă de pensionare: 59.
liber profesionişti: suma dintre vârsta persoanei şi anii de contribuţii: 96; vârsta minimă de pensionare: 60.
Perioada: 01/01/2011 - 31/12/2012
Vârsta de pensionare:
lucrători angajaţi: suma dintre vârsta persoanei şi anii de contribuţii:96; vârsta minimă de pensionare: 60.
liber profesionişti: suma dintre vârsta persoanei şi anii de contribuţii:97; vârsta minimă de pensionare: 61.
Începând cu: 01/01/2013
Vârsta de pensionare:
lucrători angajaţi: suma dintre vârsta persoanei şi anii de contribuţii:97; vârsta minimă de pensionare:61.
liber profesionişti: suma dintre vârsta persoanei şi anii de contribuţii:98; vârsta minimă de pensionare:62.
Momente în care se poate solicita obţinerea pensiei de bătrâneţe
Completarea condiţiilor de vârstă şi de contribuţii
31 martie:
Momentul de acordare a pensiei pentru lucrătorii angajaţi: 1 iulie;
Momentul de acordare a pensiei pentru liber profesionişti: 1 octombrie.
30 iunie:
Momentul de acordare a pensiei pentru lucrătorii angajaţi: 1 octombrie;
Momentul de acordare a pensiei pentru liber profesionişti: 1 ianuarie a anului următor.
30 septembrie:
Momentul de acordare a pensiei pentru lucrătorii angajaţi: 1 ianuarie a anului următor;
Momentul de acordare a pensiei pentru liber profesionişti: 1 aprilie a anului următor.
31 decembrie:
Momentul de acordare a pensiei pentru lucrătorii angajaţi: 1 aprilie a anului următor;
Momentul de acordare a pensiei pentru liber profesionişti: 1 iulie a anului următor.
Momente în care se poate solicita obţinerea pensiei anticipate, cu îndeplinirea condiţiei de 40 de ani de contribuţii
Îndeplinirea condiţiei de contribuţii
31 martie:
Momentul de acordare a pensiei pentru lucrătorii angajaţi: 1 iulie dacă persoana are vârsta de cel puţin 57 de ani, împlinită până la data de 30 iunie;
Momentul de acordare a pensiei pentru liber profesionişti: 1 octombrie.
30 iunie:
Momentul de acordare a pensiei pentru lucrătorii angajaţi: 1 octombrie dacă persoana are vârsta de cel puţin 57 de ani, împlinită până la data de 30 septembrie ;
Momentul de acordare a pensiei pentru liber profesionişti: 1 ianuarie a anului următor.
30 septembrie:
Momentul de acordare a pensiei pentru lucrătorii angajaţi: 1 ianuarie a anului următor;
Momentul de acordare a pensiei pentru liber profesionişti: 1 aprilie a anului următor.
31 decembrie:
Momentul de acordare a pensiei pentru lucrătorii angajaţi: 1 aprilie a anului următor;
Momentul de acordare a pensiei pentru liber profesionişti: 1 iulie a anului următor.
3. Condiţii pentru obţinerea pensiei în România
Puteţi vizualiza vârstele standard de pensionare şi stagiile minime şi complete de cotizare pentru femei şi bărbaţi, pe ani şi pe luni, pe perioada aprilie 2001 - martie 2015, accesând următorul link: Anexa9 (Anexa nr.9 la Ordinul 340/2001 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor legii nr.19/2000)
4. Principalele pensii acordate în România
a) Pensia pentru limită de vârstă
Pensia pentru limita de vârstă se acordă asiguraţilor care îndeplinesc, cumulativ, la data pensionarii, condiţiile privind vârsta standard de pensionare şi stagiul minim de cotizare realizat în sistemul public.
Vârsta standard de pensionare este de 60 de ani pentru femei şi 65 de ani pentru bărbaţi. Atingerea vârstei standard de pensionare se va realiza în termen de 13 ani de la data intrării în vigoare a Legii nr.19/2000, prin creşterea vârstelor de pensionare, pornindu-se de la 57 de ani pentru femei şi de la 62 de ani pentru bărbaţi.
Stagiul minim de cotizare atât pentru femei, cât şi pentru bărbaţi este de 15 ani. Creşterea stagiului minim de cotizare de la 10 ani la 15 ani se va realiza în termen de 13 ani de la data intrării în vigoare a Legii nr.19/2000.
Stagiul complet de cotizare este de 30 de ani pentru femei şi de 35 de ani pentru bărbaţi. Atingerea stagiului complet de cotizare se va realiza în termen de 13 ani de la data intrării în vigoare a Legii nr.19/2000, prin creşterea acestuia, pornindu-se de la 25 de ani pentru femei şi de la 30 de ani pentru bărbaţi.
Asiguraţii care îndeplinesc condiţiile prevăzute lege pentru obţinerea unei pensii pentru limita de vârsta, cu excepţia pensiei anticipate şi pensiei anticipate parţiale, îşi pot continua activitatea numai cu acordul angajatorului.
b) Pensia anticipată
Asiguraţii care au depăşit stagiul complet de cotizare cu cel puţin 10 ani pot solicita pensia anticipata cu cel mult 5 ani înaintea vârstelor standard de pensionare.
La stabilirea stagiului de cotizare pentru acordarea pensiei anticipate parţiale nu se au în vedere perioadele in care asiguratul:
a beneficiat pensie de invaliditate;
a urmat cursurile de zi ale învăţământului universitar, organizat potrivit legii, pe durata normala a studiilor respective, cu condiţiile absolvirii acestora;
a satisfăcut serviciul militar, ca militar in termen sau militar cu termen redus, concentrat, mobilizat sau in prizonierat;
Cuantumul pensiei anticipate se stabileşte în aceleaşi condiţii cu cel al pensiei pentru limita de vârsta.
La împlinirea vârstelor standard de pensionare sau a vârstei standard reduse în condiţiile art.42 din Legea nr.19/2000 cu modificările şi completările ulterioare, pensia anticipată devine pensie pentru limita de vârsta şi se recalculează prin adăugarea perioadelor asimilate şi a eventualelor stagii de cotizare realizate în perioada de anticipare, trecerea la pensia pentru limita de vârsta făcându-se la cerere.
c) Pensia de invaliditate
Au dreptul la pensie de invaliditate asiguraţii care şi-au pierdut total sau cel puţin jumătate din capacitatea de munca, din cauza:
accidentelor de muncă;
bolilor profesionale, tuberculozei, SIDA, neoplaziilor;
bolilor obişnuite şi accidentelor care nu au legătură cu munca.
Beneficiază de pensie de invaliditate şi:
asiguraţii care satisfac obligaţii militare;
elevii, ucenicii şi studenţii care şi-au pierdut total sau cel puţin jumătate din capacitatea de muncă datorita accidentelor sau bolilor profesionale survenite în timpul şi din cauza practicii profesionale;
persoanele care şi-au pierdut total sau parţial capacitatea de muncă şi marii mutilaţi, ca urmare a participării la lupta pentru victoria Revoluţiei din decembrie 1989 ori în legătură cu evenimentele revoluţionare din decembrie 1989, care erau cuprinşi într-un sistem de asigurări sociale anterior datei ivirii invalidităţii din aceasta cauza.
d) Pensia de urmaş
Au dreptul la pensie de urmaş copiii şi soţul supravieţuitor, dacă persoana decedata era pensionar sau îndeplinea condiţiile pentru obţinerea unei pensii.
Copiii au dreptul la pensie de urmaş:
până la vârsta de 16 ani;
daca îşi continuă studiile într-o formă de învăţământ organizată potrivit legii, până la terminarea acestora, fără a depăşi vârsta de 26 de ani;
pe toata durata invalidităţii de orice grad, dacă aceasta s-a ivit în perioada în care se aflau în una dintre situaţiile prevăzute la lit. a) sau b;
cuantumul pensiei de urmaş, în cazul orfanilor de ambii părinţi reprezintă însumarea drepturilor de urmaş, calculate după fiecare părinte.
Soţul supravieţuitor are dreptul la pensie de urmaş pe tot timpul vieţii, la împlinirea vârstei standard de pensionare, dacă durata căsătoriei a fost de cel puţin 10 ani.
Soţul supravieţuitor are dreptul la pensie de urmaş, indiferent de vârsta, pe perioada în care este invalid de gradul I sau II, dacă durata căsătoriei a fost de cel puţin 1 an.
Soţul supravieţuitor are dreptul la pensie de urmaş, indiferent de vârsta şi de durata căsătoriei, dacă decesul soţului susţinător s-a produs ca urmare a unui accident de muncă, a unei boli profesionale sau tuberculozei şi dacă nu realizează venituri lunare dintr-o activitate profesională pentru care asigurarea este obligatorie sau acestea sunt mai mici de o pătrime din salariul mediu brut pe economie.
Soţul supravieţuitor beneficiază de pensie de urmaş pe o perioada de 6 luni de la data decesului, dacă în această perioadă nu realizează venituri lunare dintr-o activitate profesională pentru care asigurarea este obligatorie sau acestea sunt mai mici de o pătrime din salariul mediu brut pe economie, stabilit conform art. 5 alin. (3).
Soţul supravieţuitor care are în îngrijire la data decesului susţinătorului unul sau mai mulţi copii în vârsta de până la 7 ani beneficiază de pensie de urmaş până la data împlinirii de către ultimul copil a vârstei de 7 ani, în perioadele în care nu realizează venituri lunare dintr-o activitate profesională pentru care asigurarea este obligatorie sau acestea sunt mai mici de o pătrime din salariul mediu brut pe economie stabilit conform art. 5 alin. (3).
Cuantumul pensiei de urmaş se stabileşte prin aplicarea unui procent asupra punctajului mediu anual realizat de susţinător, aferent pensiei, în funcţie de numărul urmaşilor îndreptăţiţi, astfel:
pentru un singur urmaş - 50%;
pentru 2 urmaşi - 75%;
pentru 3 sau mai mulţi urmaşi - 100%.
http://www.comune.torino.it/ro/munca/dreptul-la-pensie-n-itali.shtmlde adaugat f ca legea pensiilor se modifica mereu, deci trebuie cautate ultimele noutati, textul de mai sus da o idee generala despre cum fctioneaza sistemul
